Viaţă de biciclist în Bucureşti

Am încheiat o vară în care bicicleta a fost principalul meu mijloc de transport prin oraş şi trebuie să recunosc că nu m-am mai deplasat cu atâta plăcere, prin Bucureşti, de foarte mult timp. Nu e ca în maşină, unde doar apeşi acceleraţia şi se mişcă manţocăria, dar cu siguranţă e plăcut să depăşeşti coloana de 2 km de maşini, pedalând relaxat pe trotuar. Marele secret al bicicletei constă în atenţia pe care o acorzi tu, ca biciclist, detaliilor legate de siguranţa ta în trafic şi de confortul tău în şa. Nu e fizică cuantică, dar trebuie să pierzi două ore prin Cora, în căutarea unor accesorii fără de care bicicleta e doar un stres.

Ca să le şi enumăr aici (nu stau să scriu despre fiecare în parte), trebuie să avem un suport+bidon pentru apă, stopuri faţă+spate pe roţi şi cadru, far faţă, semnalizator spate, cască de protecţie şi eventual cotiere/genunchiere/protecţii pentru închieturi. Sunt oameni care recomandă o trusă cu scule pentru biclă şi o pompă pentru roţi, dar în Bucureşti nu ştiu dacă e cazul. Când eram mic le dezmembram şi eu din toate închieturile, însă biclele erau şi mult mai simple decât cele actuale. Acum nu ştiu dacă o mai strâng la loc exact cum era.

Mă rog, trecând peste introducerea menită să-ţi inducă sentimentul că eu aş fi un specialist, ideea de bază a articolului este că cel puţin 50% dintre bicicliştii români încurcă traficul în mod evident şi se pun în pericol la fiecare semafor. Ca şi în cazul motocicliştilor, bicicliştii se plâng întotdeauna că nu li se acordă prioritate, că nu sunt respectaţi în trafic şi că şoferii sunt nişte canalii ce îi vânează să dea cu ei de asfalt. Pe dracu’!

Nu am avut parte de nici un incident cu o maşină, o vară întreagă, dar în schimb am lovit 3 pietoni aiuriţi, pentru că problema aici e de fapt şi m-am înjurat cu cel puţin 10 burtoşi ce aveau impresia că şi-au cumpărat trotuar. Pietonul român nu are educatia necesară pentru a acorda respectul cuvenit bicicliştilor.

Pistele de biciclete nu sunt respectate de absolut nimeni, sau chiar mai mult de atât, oamenii preferă să se plimbe pe ele, decât pe restul trotuarului. Fără sonerie la bicicletă eşti obligat să faci slalom printre cretini. Mamele cu purdei repeziţi, sau proprietarii de câini, au încă impresia că trotuarul e numai al lor şi că e ok să laşi veţuitoarele fără raţiune, libere, să se joace printre picioarele oamenilor, sau, mai nou, printre spiţele bicicliştilor. Asta e viaţa. Mai rupem un deget de copil, mai omorâm un câine, vina nu e a mea, ci a ta, că-l laşi nesupravegheat.

A doua problemă cu pistele de biciclete este reprezentată de borduri, care sunt cu jumătate de metru mai înalte decât străzile, iar rampele alea line, din ciment, sunt turnate doar la anumite intersecţii poziţionate central, evident. În rest, pe un bulevard cu multe străduţe perpendiculare, îţi optezi roţile de la bicicletă şi, după caz, îţi rupi noada sau îţi zdruncini creierii. Practic, pista de biciclete este marcată, însă nu ar fi interesat pe nimeni că ea trece printr-un copac, sau exact peste un hidrant/gard/pisica moarta/curţile oamenilor/cersetori/masini parcate si aşa mai departe. Nu mai vorbesc de săpăturile alea tipic româneşti, ce taie o stradă, cu tot cu trotuar şi care sunt lăsate aşa, belite, pentru că sunt relativ înguste şi nu există pericolul să cazi în ele. Din păcate, pentru un biciclist sunt groaznice. Mă rog…

Concluzia ultimelor 3 luni de pedalat e simplă. Dacă mai mulţi şoferi ar renunţa la maşini, de cel puţin 3 ori pe săptămână, traficul din Bucureşti ar putea suferi schimbări majore, în bine. E adevărat că primăria nu oferă nici măcar nişte condiţii mediocre pentru biciclişti, dar, spre deosebire de acum 3 ani, se încearcă o abordare în direcţia asta. Cu timpul evoluăm, dar ştii şi tu că la noi lucrurile se mişcă mai greu.

Când am fost la Timişoara am fost surprins de existenţa multor fiare din alea de legat bicicletele, pe la fiecare colţ de stradă. Nu ştiu exact cum se numesc, dar bicicliştii ştiu la ce mă refer. În Bucureşti legi bicicleta de gard, că aşa e frumos. Am văzut că la hypermarketuri au pus, mai peste tot (Cora, Carrefour), dar dacă vrei să intri în magazinul Unirea, spre exemplu, nu ai unde să laşi bicicleta. Aici avem o problemă!

Poze via Alamy

Comentarii (10)

artistu says:

October 8, 2009 at 8:41 am

1) Norocosule! Pe ine bicicleta m-a pus la pat, ca s-a facut pretena cu gripa. Da termin eu penicilina de facut si ma sui din nou!
2) Eu unul prefer soseaua, chiar si unde exista pista pentru biciclisti si chiar cu riscul de a-mi lua amenda. De ce? Pai pentru ac soferii s-au mai obisnuit cu noi prin trafic, pietonii insa nu s-au prins de nici o culoare!
3) Aia cu renuntarea la masina, e treaba ce tine de educatie si va mai curge multa apa pe Dambovitza. Da; avem rabdare unii dintre noi si asteptam sa se intample minunea!
4) Primaria? Ohooo, astia trebuie mai intai sa se trezeasca si dupa aia sa avem si pretentia sa munceasca!
5) Rasteluri de biciclete se numesc chestiile alea din Timisoara si insa sper ca se pot inmulti si la noi in Bucuresti! Da vad ca sper degeaba! :(

Reply

Moldoveanca says:

October 8, 2009 at 9:53 am

In Bucuresti si mersul pe jos e mai bun decat sa scoti masina. Eu mergeam la facultate numai cu rolele (inafara de zilele ploioase sau cu zapada) si tot scoteam timp mai bun decat cu autobuzul. Se cam uitau colegii lung dupa mine ca intram la cursuri cu rolele in traista dar na…eu n-am schimbat marimea la pantaloni din facultate si pana acum :D

Reply

Neamtu' says:

October 8, 2009 at 10:49 am

Oameni buni: orasele mici sunt ideale pentru bicla! La mine acasa se poate merge lejer cu bicicleta, soferii sunt cat de cat mai ‘umani’, chiar daca toata lumea face glume cu moldoveni. Inca n-am avut belele cu soferii, eu fiind pe bicla. O fi si din cauza ca-s o celebritate la mine in oras, cine stie :)

Reply

redecs says:

October 8, 2009 at 11:30 am

Subscriu la problema cu pietonii. La un moment dat o batranica s-a crizat la mine fiindca am franat preventiv cu vreo 4m in spatele nepoatei de vreo 4 ani care alerga pe trotuar.
In general merg pe strada, si urc pe trotuar doar de nevoie. Cu soferii ma inteleg mai bine, si desi multi se plang ca nu li se acorda prioritate, eu am gasit destui care au facut asta.
E placut afara, asa ca ma duc sa mai dau o tura, pana nu vine toamna aia urata. ;)

Reply

karmapolice says:

October 8, 2009 at 1:33 pm

ai curaj!

Reply

victor says:

October 8, 2009 at 4:41 pm

aveti grija sa nu va confiste bicicleta astia cu noul cod rutier :D. pe haziar.ro scrie despre noile modificari ale legii

Reply

Titus says:

October 9, 2009 at 10:34 am

Am si zis mai demult pe blog. Pe trotuar e periculos – din cauza pietonilor, iar pe strada din cauza masinilor. Ai grija si fii antent – asa am facut eu si n-am patit inca nimic – ma dau din 2007 prin bucurești cu bicla :)

Reply

Sabbra says:

October 9, 2009 at 3:25 pm

Hai ca mai poti merge pe bicla inca o luna nu?
Eu eram biciclista la Baia Mare si inca una experimentata…
In Bucuresti am bicicleta de doar o luna si am avut cateva tentative …dar am patit ca tine, plus ca eu sunt fata…si blonda…deci mai nasol…pistele sunt incalcate, bordurile, masini parcate pe trotuar, in trafic stau stresata…
Asa ca prefer parcurile , seara.
poate om avea sansa de o lume mai buna, vara viitoare :)

Reply

Cora says:

October 9, 2009 at 11:53 pm

Acele fiare de care se leaga bicicletele se numesc rasteluri :)

Eu merg prin sectorul 3 cu bicla si majoritatea oamenilor imi fac loc pe pista cand ii claxonez. In centru este mai aglomerat, lumea mai nervoasa si nu prea se intampla asta.

Reply

Scafandritza says:

October 26, 2009 at 2:16 pm

Pistele pentru biciclete ar trebui sa fie totusi amplasate pe marginea trotuarului dinspre strada si nu pe mijlocul trotuarului, cat despre masinile parcate aiurea pe trotuar, si pe noi pietonii ne deranjeaza. Una e sa parchezi masinile in sir indian si alta e sa le parchezi in zig zag.
E bine ca se da drumul la traficul de biciclete in Bucuresti, iar despre masini, mereu va fi aglomerat. Romanul are ce are cu achizitionarea de masini: trebuie sa aibe una de fite pentru timpul liber, una spatioasa pentru vacanta si una second-hand pentru servici. Si ne mai miram de ce este aglomerat Bucurestiul? Era bine pe timpul lui Ceausescu cand in fiecare duminica circula un anumit tip de masini: odata cele cu numar par, iar in urmatoarea duminica, cele cu numar impar. Regula asta ar trebui sa se intample si acum, dar in fiecare zi si sa se creeze parcari subterane pentru masinile care vor sta pe dreapta.
Apropo, dar in parcuri nu s-au creat piste pentru biciclete, ca nu am m-ai fost de mult printr-un parc?

Reply