Relansarea în mediul online

Am ales un subiect foarte complex, dar acum mă voi limita la a-mi spune părerea despre relansarea unui magazin în mediul online. Exemplul pe care îl voi folosi este MiniPrix, pentru că s-a tot vorbit despre ei în ultima perioadă şi chiar am impresia că au făcut o treabă bună (cu mici defecte rezolvabile), având în spate şi priceperea grafică a echipei MBDragan.

Să nu-şi imagineze cineva că mă consider un specialist în promovare, însă am nişte idei despre câteva elemente principale ce trebuiesc respectate în această perioadă bazată, în mare parte, pe socializare şi, lucrând în webdesign, am avut ocazia să văd că încă există proprietari de site-uri ce nu înţeleg, pur şi simplu, ajutorul pe care ţi-l poate oferi, ca şi firmă prestatoare de servicii, spre exemplu, un blog, sau un cont pe Twitter. Ba mai mult de atât, mulţi dintre ei consideră astfel de metode drept copilăreşti şi neprofesionale.

E nevoie de mici schimbări de mentalitate

Se poate vedea cu ochiul liber că de doi ani de zile se face trecerea de la site-urile rigide, îmbrăcate în culori stridente, specifice perioadei de început a internetului, către adevărate sisteme interactive, aranjate cât mai frumos şi mai prietenos pentru ochiul vizitatorului, aceeaşi reţetă aplicându-se atât funcţionalităţii cât şi textelor ce formează armonios prezentarea unui serviciu sau produs. Mai ştii cum erai întâmpinat, în trecut, pe un site (lăsând la o parte acea pagină de intro folosită în exces)? Ca la nunţile de provincie, cu textul “Bine aţi venit pe site-ul nostru!”. Mie, personal, folosirea unei expresii de genul ăsta mi se pare ridicolă şi depăşită din toate punctele de vedere (în primul rând, sunt foarte împotriva folosirii apelativului “dumneavoastră”, când vine vorba de interacţiunea în mediul online), iar aici Miniprix are jumătate de bilă albă :

Eu zic să încercăm să scăpăm de toate obiceiurile vechi şi să încercăm să ne adaptăm unei perioade în care cel mai important factor al unei legături strânse, între prestatorul de servicii şi client, este dialogul permanent bazat pe respect reciproc şi atât. Nu trebuie să ne pupăm când ne vedem, nu suntem prieteni de bere, deci nu văd rostul acestor încercări de stabilire a unei relaţii mai mult decât profesionale. Nu sunt adeptul expresiilor gen “Hai să fim prieteni”, atunci când vorbim de relaţiile dintre mine şi cei de la care cumpăr diferite produse sau servicii. De aia reclamele ce promovează împrumuturile de la diferite bănci, sunt cele mai scârboase modalităţi de vânzare ale unui serviciu. Nici o persoană fizică nu intră zâmbind într-o bancă să se îndatoreze pe zeci de ani. Stop doing that! Dacă vrei să mă ajuţi, punctează ce mă interesează pe mine, ca şi cumpărător (orice ţine de banii pe care urmează să îi primeşti de la mine).

Au apărut elemente noi

Pe lângă o pagină statică, pe care sunt aruncate nişte texte de prezentare, când intru pe site-ul unui magazin online vreau să găsesc şi o metodă prin care, oamenii din spate, încearcă să-mi ofere niste informaţii actualizate, din domeniu în care activează. Nu suntem niste legume care citesc specsuri şi cad pe spate cu cât cifrele sunt mai mari. Pe internet există şi se dezvoltă zilnic, o categorie de utilizatori avansaţi, care se pricep din ce în ce mai bine la comunicarea şi stabilirea unui profil, plecând de la un simplu articol. Pretenţiile cresc iar ofertanţii sunt cei ce trebuie să ţină pasul, folosindu-se de una sau chiar toate cele 3 variante, prezentate mai jos:

1. Blogul te ajută să rămâi în viaţă, în ochii oamenilor ce apelează la serviciile tale. În exemplu nostru, acest avantaj a fost folosit sub denumirea de mini-blog, iar următor pas inteligent, ar fi să se şi ţină de scris. Dacă foloseşti o platformă WordPress pentru site-ul tău, nu înseamnă că ai automat un blog. În schimb, dacă publici zilnic câte o pagină statică, în sursa căreia să scrii conţinut diferit şi relevant pentru segmentul tău de vizitatori, ai un blog în toată puterea cuvântului.


2. Contul pe Twitter nu este neapărat necesar, însă poate constitui un avantaj imens pentru anumite domenii de activitate. Pe MiniPrix nu am văzut să existe aşa ceva, însă, momentan, ei nu vor decât să lustruiască o imagine prăfuită de ceva timp. Din punctul meu de vedere, când eşti conştient că vizitatorii tăi pot avea nelămuriri multe şi rezolvabile printr-un răspuns de 140 de caractere, sau când consideri că poţi indica nişte resurse folositoare din domeniu, ar fi bine ca, pe unul dintre claculatoarele din firmă, să fie deschis un TweetDeck. O să scriu, zilele viitoare, un articol despre importanţa Twitter pentru mine, ca şi blogger, pentru că după o perioadă în care am fost total inactiv acolo, considerând ideea drept una foarte slabă, am ajuns să-l folosesc regulat şi chiar să înţeleg că are un scop bine definit şi cât se poate de folositor.


3. Sistemul de afiliere este destinat exclusiv vânzărilor în mediul online şi, mai nou, ia amploare şi în România. Sunt ceva reacţii negative, însă, cu siguranţă există şi foarte mulţi oameni dispuşi să colaboreze cu firma ta, în speranţa că vor obţine un comision pentru fiecare vânzare intermediată. E o metodă bună de promovare şi chiar indică faptul că eşti deschis spre inovaţie şi spre noile metode de colaborare win-win. Există nişte formatori de opinie pe internet, iar vizitatorii obişnuiţi pun accent pe părerile lor. Convinge-i pe ei şi poţi beneficia de un mic avantaj încă din start.

E nevoie de un efort suplimentar

Spun asta pentru că trecerea de la un mediu online mort, din toate punctele de vedere şi plin cu site-uri pentru adulţi disperaţi, la un mediu prietenos pentru orice categorie de vârstă sau statut social, a fost destul de bruscă şi încă suferim de scepticism, tratabil însă în timp, cu ajutorul generaţiilor aflate la început de drum. Rigiditatea este o trăsătură pe care trebuie să o uităm complet, iar atâta timp cât nu încălcăm nişte norme de bun simţ, pe online se poate ajunge la performanţe spectaculoase. Vremea mentalităţilor tradiţionaliste a apus, iar în momentul ăsta se pune accent pe creativitate şi, implicit, abandonarea acelei monotonii în care am zăcut cu toţii mulţi ani de zile.

Comentarii (4)