3 ani de blogging…and counting

Iată că s-a mai atins un prag (16 Martie 2006 fiind data primelor mele cuvinte publicate pe blog), dar nu ştiu cum de am impresia că ieri am scris articolul dedicat primilor 2 ani. E ciudat cât de repede a trecut ultimul… însă a fost, în mod cert, unul foarte bun pentru mine.

Influenţe psihologice

De când scriu pe blog am învăţat multe lucruri, ce mi-au influenţat stilul de viaţă şi mentalitatea, asta e clar, dar cel mai important aspect este că evoluţia mea, de-a lungul celor 3 ani, mi-a oferit o încredere în mine imensă, ce nu mai dispare, pur şi simplu. Cred că orice om ar trebui să treacă, la un moment dat, printr-o astfel de experientă, sau mai exact, printr-o şedinţă din asta de clădire a încrederii în sine, de 3-4 ani de zile, în care ceea ce-şi propune la început, să iasă bine, să aibă un final fericit (sau nu neapărat un final, pentru că după ce îţi iese nu poţi renunţa).
Da, e adevărat că poţi pica în tabăra opusă, unde te loveşti grav de tot dacă exagerezi cu grandomania, însă cred că e un risc pe care merită să ţi-l asumi, mai ales dacă vrei să fii de neînvins în viitor. Şi chiar dacă vei fi învins, măcar vei avea mulţumirea că tu ai funcţional la randament maxim şi că a fost o luptă pe cinste.

Câţiva paşi…

Dacă scap în butoiul cu melancolie, mă apuc să menţionez toate cunoştinţele mişto pe care mi le-am făcut cu ajutorul blogului (un alt aspect important al acestui domeniu), dar nu o voi face pentru că i-am tot pomenit prin articolele mele şi chiar nu vreau să exagerez cu linkurile. Important e să înţelegi ce înseamnă de fapt să cunoşti şi să colaborezi cu oameni de la care ai ce învăţa. Nu vorbim aici de prietenii ăia din faţa blocului, sau de foştii colegi din liceu, cu care faci toate drăciile de pe lume şi cu care agăţi femei la colţ de stradă, vorbim de celălalt cerc de cunoştinţe, pe care mulţi oameni nu-l au, sau pur şi simplu îl omit, dar care îţi asigură, într-o oarecare măsură, evoluţia.
Dacă nu ar fi existat oameni care activează în acelaşi domeniu cu mine, cu care să pot discuta strict pe tema ce mă interesează din punct de vedere profesional, probabil că aş fi rămas undeva la 5% din ceea ce sunt acum, ca şi nivel de cunoştinţe în domeniu, iar asta ar fi fost trist…

Mă feresc de începători pentru ca…

… cei mai mulţi dintre ei au impresia că am făcut pasul x, care include strategia 1, apoi pasul y, care include strategia 2… and so on! Iar mai apoi, bineînţeles că vor o hartă… NU E AŞA! Din păcate, cu cât m-am afundat mai mult într-un domeniu pe care îl iubesc, de-a dreptul, cu atât timpul meu liber a devenit mai limitat, iar de aici până la a profita din plin de orice secundă de linişte, nu a fost decât un singur pas. Ajut pe absolut oricine aşa cum pot, iar în sprijinul acestei afirmaţii pot obţine declaraţii, scrise şi semnate, de la sute de bloggeri (chiar nu exagerez cu nimic când spun SUTE), însă a trebuit să rămân conştient asupra faptului că nu absolut oricine poate să meargă pe acest drum. Dacă aş scrie tutoriale pentru fiecare om care mă adaugă zilnic pe YM, sau care îmi trimite un email, probabil că aş ajunge să nu-mi dau seama când apune soarele.

Alţi fericiţi…

Se pare că Siropel şi Minxie împlinesc şi ei trei, respectiv un an de blogging, aşa că voi considera luna Martie drept una foarte bună în domeniu (aştept puzderia de bloguri noi în cele 14 zile rămase). Glumesc, bineînţeles, pentru că nu există aşa ceva, dar e bine să privim lucrurile dintr-o perspectivă ştiinţifico-fantastico-amuzantă, ca să nu mai zică oamenii răi că suntem tot timpul trişti. “Bloggerii e veseli şi le place să facă distrecţie!”

Dacă doriţi să revedeţi…

La petrecerea RoBlogFest, din 2007, m-am îmbătat şi mi-am făcut poze cu toate fetele din club (Spice dacă nu mă înşel). Bineînţeles, Greger, Alex şi Remus mi-au ţinut isonul până spre dimineaţă, când am plecat liniştiţi spre căşi. Uită-te ce feţe aveam atunci şi cât de multă încredere NU inspirau ele! (în foto, Remus, Greger, Piticu, Jeg, Trepadusu şi subsemnatul)

În 2008, tot la Roblogfest, la fel de neserioşi, la fel de binedispuşi, dar îmbrăcaţi de la Prada, cu tricourile Fredo&Pidjin, că na, începuseră deja să apară strategiile de marketing pe bloguri… (în foto, Piticu, Remus şi subsemnatul).



Din nou în 2007, la Sindrofia Bloggerilor (sper că urmează o nouă ediţie, dacă tot s-a întors greger în Bucureşti), unde am petrecut până spre dimineaţă cu brigada veselă. În foto îi avem pe Garidu, MJ, Greger, Phoebs, Alexandra, Alex şi subsemnatul.



Fără să mai lungesc ineficient acest articol, nu-mi rămâne decât să sper că mă voi trezi într-o ploaie de comentarii, pline cu energie pozitivă, de care eu am profitat întotdeauna şi pentru care trebuie să mulţumesc autorilor. Articolul dedicat primilor 4 ani de blogging e foarte aproape, aşa că … abonarea prin email rămâne o variantă bună de a mă urmări zilnic. :)

Ceaules!

Comentarii (36)