Blog > Aberatii nocturne > Criza poate ajuta românia
Citeam azi articolul Clarisei Mălin, angajata la Compact, ziarul care ieri a primit SHUT DOWN. Da, m-a lăsat cu privirea ţintă pe perete, mi-am dat seama că nişte oameni au plecat acasă cu inimile sfărâmate, mi-am dat seama că printre aceşti oameni există şi datornici la bănci şi că, mai nou, nu mai au un loc de muncă. E tragic! E TRAGIC, dar hai să analizăm puţin articolul şi, cu toate că sunt conştient că aceşti oameni au impresia că o lecţie de morală este ultimul lucru de care au nevoie, părerea mea e că s-a terminat cu văicărelile şi palma la cur, e timpul să stea drepţi şi să-şi dea seama că mare parte din puterea impactului a fost din vina lor.
“De parcă voiam să fugim cât mai repede dintr-un loc în care nu mai eram doriţi. Asta după ce, vreme de 34 de luni, spaţiul acela ne fusese casă mai mult decât propriile locuinţe.”
Păi cine vă pune nene să transformaţi locul de muncă în casă? Chiar are cineva impresia că există în lume un şef ce ar pune mai mult preţ pe angajaţi decât pe propriul business? FUCK NO! Naivitatea angajatului român este incredibil de mare, iar dovada pentru această afirmaţie stă în discursurile alea penibile de la interviurile de angajare. “Impreună vom reuşi, trebuie doar să crezi şi să dai tot din tine”.
Acum îmi vine să zâmbesc amar…anul trecut mi-am luat doar vreo şapte zile de concediu.
Mda! Citatul de mai sus nu are nevoie de comentarii… Sincer îmi crapă inima în mine de nervi, de fiecare dată când îl citesc. Refuz să cred că un om în deplinătatea facultăţilor mintale poate renunţa la zilele libere pentru locul de muncă. Un loc de muncă este un loc de muncă şi atât, deci ia-l ca atare. Nu e afacerea ta, iar şeful tău nu ţi-e rudă. Nimănui nu-i pasă de tine, ca şi individ!
Ironia sorţii face că Ciprian ne dăduse, marţi, la semnat, fişa postului. Nu ştiu dacă a mai fost vreo fişă a postului până acum, dar cert este că tocmai am semnat cu toţii blestematele alea de hârtii cu 24 de ore înainte de oficializarea deciziei lor.
Aici ar trebui să încep să înjur, iar angajaţii ăstia ar trebui să primescă aceste înjurături cu braţele deschise, pentru că le merită. Să nu semnezi fişa postului în ziua în care te angajezi, te transformă într-un om prost, indiferent care au fost motivele tale atunci.
Adică nici un angajat nu ştia ce anume are de făcut cu exactitate, si, mai presus de toate, nu ştia ce anume nu trebuie să facă? Aici este de fapt drama, mă. Aici e drama românului fiţos şi naiv. Aici e drama românului care are impresia că jurnalismul e “tha shit” şi că e o meserie cu mult mai sigură decât cea de salahor. Aici e drama pentru care spuneam că, prin acţiunile tale, poţi influenţa destinele colegilor (că tot zicea Mihaela că nu am dreptate). Logic că nu puteai să te duci tu singur să ceri fişa postului, când ceilalti acceptaseră situaţia ca atare. Doar nu voiai să fii luat la ochi de şefi şi transformat în oaia neagră din redacţie.
Nu mai dezbat subiectul pentru că ei deja suferă foarte tare şi oricum, cine nu ştie ce anume să înveţe din această întâmplare, va muri îgropat în datorii. Cine nu şi-a dat încă seama ce înseamnă criza economică se va duce pe pulă şi cine nu ştie să-şi trăiască viaţa, va regreta amarnic când va ajunge în aceeaşi situaţie cu angajaţii Compact.
Cert e un singur lucru. Cu puţin noroc, criza asta va schimba angajatul român în bine, chiar dacă o va face într-un mod atât de violent. Repet, UN LOC DE MUNCĂ ESTE DOAR UN LOC DE MUNCĂ. SĂ NU AI IMPRESIA CĂ SUPERIORII TĂI DAU DOI BANI PE TINE, CÂND AFACEREA LOR ESTE PUSĂ ÎN PERICOL.
Te-ar putea interesa si alte articole
Comentarii (18)
Trackbacks/Pingbacks
Mentiuni pe Twitter
loading..
Lasa un comentariu
Aboneaza-te gratuit
Publicitate
Ultimele comentarii adaugate
- mihai in Majoritatea românilor îşi merită soarta - este adevarata. varumeo, mai biciclist de fel, de fiecare data...
- dojo in Majoritatea românilor îşi merită soarta - Alex, mi-era dor de articole de genul asta :) Asa este, din...
- Cristian in Costin Raiu: sfaturi de securitate online pentru bloggeri - E luna Iunie sau luna iunie? :-)
- Peter Robert in Landing Page pentru pagina brandului tău pe Facebook - util si la obiect! multumesc pentru sfaturi...
- Peter Robert in Costin Raiu: sfaturi de securitate online pentru bloggeri - la fix, chiar cautam sa citesc despre...
A-list personal
- Adrian Ciubotaru
- Alex Mihăileanu
- Alin Popescu
- Andra Zaharia
- Andreea Burlacu
- Andrei Crivăţ
- Andrei Rosca
- Bobby Voicu
- Bogdan Olteanu
- Catalin Roşioru
- Cetin Ametcea
- Corina Georgescu
- Cristi China
- Cristi Manafu
- Cristian Dorombach
- Cristina Chipurici
- Dan Dumitrescu
- Dan Ştefancu
- Elena Cîrîc
- Ileana Ghiţă
- Ionut Oprea
- Madalina Crainic
- Miruna Siminel
- Ramona Iftode
- Sebastian Bârgău
- Vali Petcu
- Victor Kapra
- Viorel Copolovici
Eu nu stiu cum poate cineva sa isi duca viata intr-un job de la 9 la 5 (teoretic, ca practic e de la 8 la 8). Mai bine s-ar oficia casatoriile intre angajat si sef, ca doar nu se poate chema relatie ceea ce ai cu un om pe care il vezi o ora pe zi, seara la culcare.
1.Cind te duci sau alegi un job nu treci sefii sau patronii prin testul detectorului de minciuni. “Impactul” nu a fost generat de angajatii acelui ziar.
2. daca ai fi lucrat macar o zi in presa ai fi stiut ca jurnalistica nu se face opt ore! Se face pina cind pagina sau paginile de care te ocupi ajung cu bine la tipografie. Daca Basescu iese cu declaratie la 9 seara,e clar ca stai macar pina la 10-10,30 ca sa termini textul si sa repaginezi textele. Ideea este ca daca tu pleci fiindca ai stat 8 ore, altcineva va trebui sa faca treaba in locul tau. Iar intr-o redactie mica nu are cine.
3. In ceea ce priveste concediile, sa ma scuzi, dar explicatia e cam aceeasi. Daca tu pleci in concediu, cineva trebuie sa munceasca DUBLU. La fel si tu cind pleaca el. La fel daca te imbolnavesti. Te asigur ca stiind ce inseamna o portie dubla la ziar, preferi mai curind sa uiti de concediu. In plus, unii dintre angajati erau colaboratori, deci teoretic nu aveau dreptul la concediu.
4. Povestea cu fisa postului este aiurea inteleasa. Probabil ca la lansarea ziarului a existat asa ceva. Numai ca de atunci au mai fost schimbati niste redactori- sef sau adjuncti, fiecare a venit cu propriul lui plan de bataie si cu propriile idei, asa ca ultimul sef a vrut probabil ca lucrurile sa fie foarte clare si a mai emis un astfel de document. In textul mentionat de tine nu se scrie ca a fost singura fisa de post. Ci ultima semnata. Asta e cu totul altceva. Iar faptul ca fisa a fost semnata miercuri nu inseamna deloc ca oamenii de acolo nu stiau ce au de facut. Dimpotriva. Poti spune ca sarcinile au devenit ceva mai complicate din cauza lipsei de personal si a noilor idei implementate. Dar asta e altceva. Nu vad de ce un salariat s-ar duce sa ceara singur fisa postului din moment ce-si cunoaste si-si indeplineste obligatiile. A! Seful da! Poate avea interesul sa modifice fisa postului fiindca vrea sa legalizeze ceva ce urmaeste el. Dar asta este altceva.
5. Afacerea nimanui nu a fost pusa in pericol decit poate prin incompetenta unora care cu siguranta nu se aflau in redactia Compact.
Prin urmare oamenii aceia nu merita in nici un caz injuraturile tale, si nici modul simplist in care rastalmacesti tu situatia.
Foarte nasoala situatia. Sa ramai fara un job in vremurile astea, unde orice patron se fereste de angajari… Nasol…
@Roberta: Pierzi esenţialul, îmi pare rău. Dacă tu chiar crezi în ce ai scris la punctul 3 din comentariul tău, atunci nu ai avea de ce să scrii un articol precum cel al Clarisei, pentru că oricum ţi-ai merita soarta pe deplin.
Şi da, eu chiar cred că implicarea emoţională exagerată, într-un loc de muncă, măreşte enorm impactul pierderii acestui loc de muncă. E logic… iar sigurul vinovat pentru ce simţi în momentul ăla, eşti tu.
angajeaza-te si pe urma sa vorbesti din punctul de vedere al angajatului, nu al aluia fara servici, pardon, freelancer
o faci pe nebunul cu seful intr-o parte, te da afara, te duci in alta parte, orgoliul tau rabufneste si pe acolo ca de ce sa mai stai 10min peste program si tot asa…si sa vedem unde se poate ajunge
@FX: Am fost angajat si eu, relaxeaza-te şi lasa frustrarile posturii de angajat, în altă parte. Am fost angajat şi ştiu care e treaba cu şefii şi statul peste program. Asta e şi motivul pentru care spun “fuck it!”
nu sunt angajat, sunt student
am fost angajat 2 veri, in perioada vacantei
nu sunt frustrat, doar ca vad ca ai ceva cu cei care sunt angajati de parca ei ar fi mai prosti ca au pe cineva superior ierarhic
@FX: Nu am nimic cu angajatul care realizează că el este cel mai important, nu locul de muncă sau şeful său, dar, din pacate, marea majoritate a românilor din câmpul muncii, nu gândesc aşa. Tu ai venit să iei apărarea acestei majorităţi, care de fapt nu are scuză. Ce vrei să-ţi zic? Nu sunt de acord cu tine, îmi pare rău.
Doi la mână, niciodată nu e vinovat cel care cere, vinovat e cel care dă, iar ăsta e motivul pentru care şefii nu sunt de condamnat.
Te las pe tine să tragi concluziile…
Munca in media porneste de multe ori de la o pasiune din aia “nasoala” de tot. Acum 10 ani ma angajam la un post de radio in Tm. Am lucrat acolo ca tampita, faceam constant 8 ore de emisie (ceea ce este obositor si anormal pana la urma). In primii 2 ani nu mi-am luat concediu, in al treilea m-au facut pachet si mi-au zis sa nu ma prinda la radio 1 luna, ca ma ia dracul.
Stiu ce inseamna sa muncesti pana te ia naiba. Nu pentru angajatori, nici macar pentru un salariu marit prin orele suplimentare. Ci pentru ca iubesti si crezi in produsul respectiv si ca ai inca varsta la care sa iti rupi gatul muncind ca boul.
Cand s-a vandut postul celor de la Kitsch FM, dupa 7 ani de munca acolo, am intrat in depresie cu totii. Am bagat acolo mii de ore de munca, mi-am facut emisiunile cu capul spart (am avut accident de masina cu cateva minute inainte) sau cu umarul dislocat anul urmator. Nu spun cate raceli am dus pe picioare si cum am invatat pentru examenele de facultate pe “mixer”.
Acum sunt la un alt post si clar mai detasata. Tin la weekenduri (7 ani nu am avut duminica, faceam nus’ ce prezentari de albume si “by request” in ziua respectiva) si la sarbatori si muncesc cat trebuie.
Am si businessul meu si merg clar mai relaxata. Sa stii ca asta nu ma face nici mai realizata si nici mai fericita. Anii aia au fost superbi pentru ca am trait ceva frumos. Era un proiect absolut destept, in tara asta de manelisti idioti, era muzica senzationala, erau oameni capabili. Tot ce stiu acum in domeniul muzicii datorez colegilor si formatului postului pana la urma.
Daca e sa vorbim strict “business” iti dau clar dreptate. Daca acum plec de la radio, nu sufar cat de putin. Pentru ca am invatat sa ma detasez un pic si sa pun valoare pe ce vreau eu de la mine. Este clar ca angajatorului nu ii pasa de angajat. Fostul patron nu a avut nicio retinere in a vinde postul si a ne anunta “de miercuri nu mai veniti la munca”.
Dar sunt anumite proiecte in care pui clar prea mult suflet.Sunt echipele de colegi de care te atasezi. E clar factorul uman care se simte in toata faza asta.
De aia spuneam si eu ca imi pare rau ca trec prin asta oamenii in cauza. Asa cum imi pare rau cand aud ca sunt altii dati afara sau ca sunt asemenea probleme.
@dojo: Cât de frumos ar fi ce ai spus tu, dacă trăiam într-o ţară unde individul era considerat mai mult decât forţă de muncă. Din păcate trăim în România, iar dedicarea asta totală se confundă cu naivitatea.
Tamdananna!!! Nu se putea sa nu comentez acest post, nuh?
Ohh!! La dracu!! Ti-ai gasit acum motive in plus sa carcotesti!! :P :))
Pai in principiu, mai mult sau mai putin evident, destul de intuitiv oricum, sunt de acord cu Roberta, normal!
Cei care lucreaza intr-o mare fabrica de stiri stiu ce inseamna sa-ti plece colegul in concediu. Cate ture nu faceam si eu pentru un weekend liber… asta e sistemul! Nu poti injura, pt ca nu-ti foloseste la nimic. Da, ok, renunti…si? Doare pe cineva in cur ca-ti faci bagajul si pleci… nu cred… tu ai gasi mai multe argumente la faza asta :) Doare doar daca tu esti o piesa importanta in sistem fara de care mecanismul o sa scartie pana se va gasi inlocuitorul perfect.
In alta ordine de idei…
Sa fim seriosi, era absolut logic ca un ziar care se sustinea numai din publicitatea sa dea chix pe criza asta. Au mai disparut si alte ziare/reviste, alte s-au mutat pe online… Nu este o noutate absolut deloc faptul ca jurnalistii traditionalisti fac parte din categoria concediatilor. Oricum, pe de alta parte, daca esti jurnalist smecher iti gasesti loc pe oriunde! Sunt o gramada de umpluturi in meseria asta. Pe de-o parte ma bucur ca poate asa se va mai curata si “media romaneasca”.
Ceea ce spui despre romanii fitzosi si naivi care cred ca jurnalismul este o meserie sigura… e absolut aberant! Cei care sunt meseriasi rezista in timp orice ar fi! Ceilalti pot fi si vanzatori la supermarket fara probleme.
Daca nu mai m-ar duce puterile sa merg mai departe in ceea ce fac, as face orice altceva cu placere, fara niciun resentiment.
Cred ca te poti numi jurnalist abia dupa 30 de ani de meserie! Restul… novice! Depinde cum iti aranjezi destinul! :)
Apoi, cu fisa postului… ca jurnalist iti cunosti fisa postului si fara sa semnezi o anumita lista de “to do-uri”… ceea ce s-a intamplat in cazul lor cred ca era doar un semn al dezastrului… probabil ca sarisera peste aceasta etapa la angajare, iar acum la concediere HR-ul avea nevoie de ele pentru inchiderea contractelor de munca.
Te asigur ca vom mai auzi şi de alte concedieri in masa “in mass-media romaneasca”… asa ca ne vom mai citi! :)
@ DOJO
Ai zis: “Dar sunt anumite proiecte in care pui clar prea mult suflet.” Yap, stiu sentimentul, tocmai pentru asta e regretabil ce se intampla pentru acei oameni, dar daca sunt puternici si au stiut sa-l puna in mod realist, nu vor ramane cu darile neplatite!
Simt ca pentru Buddha fac parte din categoria naivilor, dar… fiecare cu fericirea lui pana la urma! :)
Zici tu de angajati Buddha, dar si tu esti probabil un fel de angajat, vad ca jos la site scrie ca faci parte din blog20 care are mail de contact catre zoso ;) … soarta angajatilor sub diverse forme este la toti la fel si sfaturile pripite se pot intoarce cateodata.
@Laurentiu: Huh?
esti o scarba de angajat, bai buddha! la munca, n-auzi! :)
@zoso: Da, şefu! Trăiască şefu!