My trip to Romania

În seara asta, în drum spre casă, mă gândeam cât de uşor te poţi familiariza cu un loc unde nu ai mai fost niciodată, doar citind poveştile oamenilor ce au ajuns acolo şi apoi au scris despre asta. Probabil că am avut dreptate, însă imediat m-am întrebat ce aş găsi dacă as avea nevoie de poveşti ale unor străini ce au ajuns prin România. Nu ştiu, să zicem că un neamţ se hotărăşte să-şi petreacă sărbătorile în Braşov, îşi face rezervare la Hotel Valerică2000 S.R.L şi vrea să citească pe net nişte poveşti sincere, gen blog, nu basmele exagerate ale firmelor de turism care ar spune că în Braşov e mai mişto ca la Paris, doar de dragul afacerii. Vrea omul să primească nişte informaţii ce l-ar putea ajuta in stabilirea punctelor de interes ale călătoriei.
Bineînţeles, după ce mi-am satisfăcut nevoia de a mânca ceva, am sărit pe Google şi am căutat exact titlul acestui articol (mă gândesc că acelaşi lucru ai căuta şi tu, e un pic logic).
Primul rezultat relevant se află pe poziţia numărul 2, este un articol scris pe un portal de călătorii (sectiunea blogging), datează din anul 2006, iar autorul poveştii este un tip din Michigan, pasionat de ţarile europene.
Prima frază cu care omul ăsta îşi începe povestea despre România este :

When I woke up in a field on my first morning in Romania, I said, “Oh, horse crap!” Or something like that.

Ca să lămurim un pic povestea, ăsta călatoreşte cu cortul, face autostopul, mănâncă pe unde apucă… mă rog, genul ăla de “om liber“… Dacă ai să-i citeşti articolul in totalitate, ai să vezi cât de mirat este de faptul că la noi trebuie să plăteşti oamenii care se opresc să te ia când faci autostopul, sau că şoferii îşi agată de oglinda retrovizoare lanţuri şi cruci (nici eu nu ador această practică stupidă).
O altă remarcă înteresantă este aceea că în a cincea zi de călătorie, când omul şi-ar fi dorit să doarmă la o mânăstire, neavând destui bani pentru altceva, a fost îndrumat chiar de preotul de acolo, către cel mai luxos hotel din localitate :). El se aştepta să-i spună unui preot român că nu are prea mulţi bani, iar ăla să-l poftească la masă alături de familia lui, ca în filmele alea drăguţe de pe la TV. Neaaah, nu te-ai interesat destul de bine înainte, omule. La noi o slujbă de înmormântare nu scade sub 100 de euro. Preoţii sunt printre cei mai lacomi şi ipocriţi oameni.

Ştiu, şi pe mine mă umflă râsul în anumite momente când un străin descrie România exact aşa cum e. Eu de exemplu pot acum să-i confirm omului ăsta că se afla în Romania fără doar şi poate. Noi suntem ăştia, la noi plăteşti absolut orice, aici e, aici ai fost, te simt mai aproape acum, proastă alegere!

Bun, acum că ţi-ai dat seama de ce ne merge atât de bine cu turismul, să trecem la al doilea rezultat al căutării mele. Vorbim de un blog personal, vorbim de blogul poetei Heather Haley, care în Februarie 2008 a scris un articol despre călătoria ei în România.
Prima concluzie răutacioasă, dar probabil realistă, a acesteia, este că la restaurant aştepţi prea mult să bei un pahar cu apă.

Dining in Romania. Waiting. Sitting. Waiting. Salivating under stuffed heads. Fox. Boar. Stag. Begging for beer. Wine. Anything. Something to drink!

Din nou, eu simt că femeia asta a fost în România (nici urmă de îndoială), unde serviciile pe partea de HORECA sunt plătite execrabil, asta ducând bineînţeles la ignoranţă din partea angajaţilor. Da, ce frumos că ai decis să ne vizitezi, te mai aşteptăm!
O parcurgere a întregului articol mi-a adus de multe ori zâmbetul pe buze (pentru că anumite acţiuni ale românilor sunt atât de prosteşti şi aberante încât nu ai cum să nu râzi… măcar de nervi şi tot o faci ), dar mi-am dat seama că femeia asta nu doreşte să se întoarcă prea curând aici.

E trist să-ţi dai seama că potenţial există, dar că responsabilii sun incapabili (sună naşpa deja), să rezolve nişte probleme simple. Aş vrea să călatoresc mai mult, să merg prin alte ţări să privesc peisajele, însă oamenii de acolo au o însemnătate majoră în buna mea dispoziţie pe parcursul călatoriilor. Asta trebuie să schimbăm noi, mentalitatea…

Comentarii (13)

c|neva says:

December 8, 2008 at 7:33 am

Cu bune cu rele România îmi place tot mai mult…(România şi nu românii)…

Reply

Groovey says:

December 8, 2008 at 9:18 am

Ei cu ei . Noi cu Noi :)

Reply

armamortală says:

December 8, 2008 at 3:27 pm

Crezi că un pastor baptist din America te pofteşte la masă cu familia lui? Din câte ştiu eu, românii sunt mult mai primitori decât alţii. Americanul ăla venise aici obişnuit să creadă că suntem un popor de slugi şi că trebuie să se extazieze toţi pe care-i întâlneşte pentru simplul fapt că e american.

Reply

Buddha says:

December 8, 2008 at 3:33 pm

@armamortală: Nu cred, sincer. Omul auzise că poţi dormi la mânăstirile din România dacă rămâi fără bani, şi-a încercat norocul şi a fost trimis la hotel :)

Reply

Bogdan Epureanu says:

December 8, 2008 at 4:24 pm

Adevarul e ca sunt si lucruri bune si lucruri rele si trebuie sa reusim sa le vedem si pe unele si pe altele, cele expuse de tine sunt intr-adevar rele, dar asta nu inseamna ca nu exista si celelalte bune.

Reply

sandossu says:

December 8, 2008 at 4:32 pm

Romanii, mai primitori ? Poate-l primeau in speranta ca are bani si pot sa-l jecmaneasca-n somn :D

Reply

Andra says:

December 8, 2008 at 4:50 pm

Ospitalitatea oricum era o modalitate de aparare a dacilor, care in acest mod isi examinau potentialii dusmani. Bietii turisti ar trebui sa stie ca toate aste sunt minciuni…Dar nu toti afla inainte sa vina in “tarisoara” noastra draga.

Reply

Simona says:

December 8, 2008 at 7:27 pm

mmm…eu am fost de doua ori in italia anul trecut. Tot de doua ori mi-au pierdut bagajele la aeroport. Si nimeni nu stia engleza!!?!! in aeroport!!! A trebuit sa le explic eu cum am putut ca ei n-au avut bunul simt sa invete o limba de circulatie internationala. Engleza nu stiau nici “aia” care vindeau biletele de tren. Nici “aia” de la muzeu… asa ca…no offense…in Romania te costa sa vii ca turist…da’ macar ai sansa sa te intelegi cu noi…:))

Reply

Buddha says:

December 8, 2008 at 7:58 pm

@Simona: Da, ştiu de problemele anumitor popoare cu limba engleză, însă e un detaliu minor în mare parte din cazuri…

Reply

DJAx3L says:

December 8, 2008 at 10:13 pm

Stai linistit ca nu le place strainilor tara noastra dar tot revin, pentru ca sunt preturi accesibile lor si sunt multe locuri frumoase de vazut.

Reply

Bogdan Epureanu says:

December 9, 2008 at 4:11 pm

Da, Simona, ai perfecta dreptate – marea majoritate a strainilor isi inchipui ca toti trebuie sa vorbeasca limba lor asa ca nici macar cunostiinte elementare de engleza nu au. :(

Reply

RottenKid says:

December 10, 2008 at 4:40 pm

toate ca toate dar partea cu Chow Sharmain e bestiala :)))

Reply

Sabau Ioana says:

January 6, 2009 at 9:05 pm

Da, italienii sunt de o joasa speta…pacat de minunatata tara in care traiesc. Si inca mai vorbesc despre romani in asemenea fel…sa se uite prima data in oglinda ca dupa parerea mea sunt mai rau decat noi in ceee ce priveste caracterul lor…

Reply